Când era bebeluş, A. avea probleme la un ochişor. Îi era înfundat canalul lacrimal. Am dus-o la medic, am făcut tratamente peste tratamente cu picături, creme, masaje, dar nu au dat rezultate. Ca ultimă soluţie, medicul ne-a propus să îi facă o intervenţie chirurgicală, un procedeu invaziv, altfel exista riscul infecţiei ochiului. Trebuia să îi introducă un stilet special, care să îi desfunde canalul lacrimal. Ne-am tot gândit, ne era frică de această intervenţie şi de problemele care puteau să apară. Ştiind despre Cuviosul şi lucrarea lui minunată, am zis că nu luăm nicio decizie până nu îl întrebăm.
Era sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. Am mers la catedrală şi l-am văzut pe Cuviosul că era acolo. De obicei venea la noi sau mergeam noi să vorbim cu dânsul la sfârşitul slujbei, dar în ziua aceea nu s-a întâmplat acest lucru. Era multă lume şi nu am ajuns să îi spun ce doream. La un moment dat, de departe, s-a uitat spre mine şi ni s-au întâlnit privirile. În acel moment, privindu-l, m-am gândit cum să fac să îl întreb ce decizie să luăm. Chiar dacă nu am reuşit să vorbim, el mi-a auzit gândul şi rugăciunea şi a mijlocit pentru fetiţa noastră care, din acea zi, nu a mai avut nicio problemă la ochi.
S-a vindecat ca prin minune! (Iulia C., Alba Iulia)
