Sfârșitul anului 2023 a fost o perioadă extrem de grea în viața mea, deoarece am primit diagnosticul de cancer mamar, la doar 45 de ani. Această veste a lovit ca un trăsnet în casa și familia mea, dar, în același timp, mi-a adus și o schimbare profundă. Am început să mă rog mult mai mult decât o făceam înainte, pentru că am realizat că doar Dumnezeu mă poate ajuta. M-am rugat din tot sufletul, gândindu-mă că doar prin credință și rugăciune voi putea înfrunta această boală și voi putea rămâne alături de soțul meu, de cei doi copii și de familia mea, care mă iubesc și ar face orice pentru mine.
Zilele treceau, iar într-o zi sora mea mi-a spus că părintele din satul ei (căruia îi voi mulțumi toată viața pentru încurajările sale) a sfătuit-o să ajungem neapărat la Mănăstirea Tismana și la mormântul Cuviosului Gherontie, pentru ca totul să fie bine, și am simțit că așa trebuie să fac. Am început să discut cu soțul meu despre această călătorie, iar el a fost de acord. Totuși, ne întrebam de unde să facem rost de banii pentru combustibil și cele necesare, având în vedere că distanța până la Tismana era de aproximativ 700 km dus-întors. Am decis să las această problemă în seama Cuviosului și m-am rugat: „Cuvioase, dacă vrei și dacă trebuie să ajung la tine, ajută-mă!”.
Nu mi-a venit să cred când, a doua zi, soțul meu a primit un mesaj de la șeful lui, prin care i se oferea o sumă de 1000 de lei pentru el și pentru mine, drept ajutor, având în vedere situația în care ne aflam. Astfel, am reușit să ajungem la mormântul Cuviosului Gherontie, pe 6 ianuarie 2024.
Acolo am simțit o liniște și o siguranță profundă, ca și cum totul va fi bine. I-am promis că mă voi întoarce ori de câte ori voi putea. După această experiență, am început să cred cu adevărat în ajutorul Cuviosului și am început să-i cer sprijinul în fiecare moment de nevoie. De fiecare dată, ajutorul venea. Vizitele la doctor și perioadele în care așteptam cu sufletul la gură rezultatele medicale sau veștile despre cum decurge tratamentul au fost multe. Însă, de fiecare dată, puneam mâna pe cartea de rugăciuni și pe cele cu mărturii despre Cuviosul, iar veștile erau mereu pozitive. Simțeam că el era aproape de mine și că mă sprijină în fiecare pas.
Minunile au fost mai multe, dar vreau să împărtășesc câteva, pe care nu le voi uita niciodată. A doua oară când am mers la Tismana, i-am spus cu o zi înainte: „Cuvioase, vin la tine, te rog să îmi spui ce să îți aduc!”. În aceeași noapte, am visat o bere în ambalaj verde și bomboane în ambalaj albastru. Am știut că acesta a fost răspunsul Cuviosului și am mers la mormânt exact cu aceste daruri.
Într-o altă zi, am sunat-o pe fiica mea și pe prietenul ei, care erau plecați la bunici și urmau să se întoarcă acasă. I-am întrebat ce să le pregătesc de mâncare, iar ei mi-au spus că și-ar dori cartofi prăjiți. Am realizat că rămăsesem fără ulei și am fost foarte supărată deoarece magazinul din apropiere era închis și nu puteam să le îndeplinesc dorința. Mare mi-a fost mirarea când fiica mea a ajuns acasă și, din bagaje, a scos o sticlă de ulei, fără să știe că nu mai aveam. Am înțeles atunci că aceasta a fost o favoare din partea Cuviosului.
A treia oară când am mers la Mănăstirea Tismana, am simțit ajutorul Cuviosului când unul dintre colegii soțului meu s-a oferit să alimenteze mașina, pentru a ne scuti de aceste costuri. Având atâta ajutor și putere din partea Cuviosului, mi-am dorit să îl fac cunoscut și altora care aveau nevoie. Le-am împărțit prietenilor și vecinilor cărțile cu mărturii pe care le-am achiziționat și pe care nu mă satur să le citesc, bomboane, pietricele și ulei de la mormânt. Mi-au mulțumit mult, simțind și ei ajutorul Cuviosului. Două dintre prietenele mele au dorit, la rândul lor, să meargă la Mănăstirea Tismana, iar împreună am ajuns la mormântul Cuviosului.
Cred cu tărie că dragul meu Cuvios Gherontie s-a rugat pentru mine lui Dumnezeu ca să trec cu bine prin boală, tratamente și operație, iar astăzi, 8 ianuarie 2025, m-am întors sănătoasă la muncă!
Infirm. Mirela Baciu,
Cluj-Napoca
