Într-o zi de duminică, după Sfânta Liturghie de la Catedrala din Alba Iulia, i-am arătat-o Cuviosului Gherontie pe soacra mea, spunându-i că are 84 de ani. După ce a privit-o, mi-a răspuns cu un surâs: „Dragă, am văzut şi de 90!”.
Mi s-a părut amuzant răspunsul său spontan, dar când soacra mea a intrat în cel de-al 90-lea an de viaţă şi a trecut la cele veşnice mi-am amintit de Cuviosul, care atunci vorbise, desigur, cu înştiinţare de la Dumnezeu.
Puterea rugăciunii de mijlocire
Cuviosul Gherontie ne făcea mereu atenţi la felul în care ne petrecem timpul în lume. Fiecare dintre noi trecem prin ispite, prin încercări, iar Cuviosul ne îndemna să avem blândeţe, căci numai aşa vom putea depăşi situaţii delicate.
Într-o astfel de situaţie m-am aflat în luna decembrie 2019. Eram în Germania, la o mătuşă în vârstă de 92 de ani, care mă chemase pentru rezolvarea unor probleme de familie. Se apropia sărbătoarea Naşterii Domnului şi mătuşa insista să rămân la ea. Nu ştiam cum să fac să nu o supăr că plec acasă, mai ales că avea planuri mari să-şi invite prietenii de sărbători şi se baza pe ajutorul meu. Eu voiam să fiu cu familia în România. Soţia îmi spusese că se roagă Cuviosului Gherontie să mă aducă acasă şi în noaptea aceea l-am visat pe Cuviosul, practic toată noaptea am fost împreună cu el, iar dimineaţa, minune! Mătuşa mi-a zis: „Dacă vrei, poţi să pleci acasă!”.
Am sărit într-un picior de bucurie şi eram convins că această minune s-a săvârşit prin mijlocirea Cuviosului nostru drag.
Ajutor în „situaţii de urgenţă”
Cuviosul Gherontie este viu! El este mereu şi pretutindeni acolo unde suntem noi, cei care îl iubim, cei care îl chemăm să ne ajute în încercările vieţii şi în „situaţii de urgenţă”.
Într-o zi de sărbătoare, din decembrie 2021, se stinsese flacăra de veghe la centrala noastră termică şi nicicum nu puteam să o pornesc. Am încercat din oră în oră, dar nu am reuşit. Soţia a zis să citim amândoi Acatistul Cuviosului Gherontie şi să-l rugăm să ne ajute în această problemă. Zis şi făcut! După ce am citit Acatistul, am mers amândoi în pivniţă la centrală şi soţia a atins de ea fotografia Cuviosului, rugându-l şi vorbind cu el. Era convinsă că-şi face din nou milă cu noi şi nu ne lasă în frig. Aşa a şi fost! Centrala a pornit pe loc şi i-am mulţumit Cuviosului pentru grabnicul său ajutor.
Zilele trecute ne aflam într-o situaţie asemănătoare. Ajunşi acasă de la biserică, nu am putut intra în casă deoarece yala de la uşă era blocată pe închis. Zadarnic am încercat diferite manevre… În disperare, am strigat după ajutorul Cuviosului, care nu a întârziat să apară şi, astfel, uşa s-a deschis.
Îi mulţumim Cuviosului Gherontie în fiecare zi pentru dragostea şi grija ce ne-o poartă!
Ing. Roland Ungureanu,
Alba Iulia
