Aveam câteva nopți în care băiatul plângea, nu putea adormi şi nu reuşeam să îl liniştesc cu nimic. În acele momente îmi venea Cuviosul în minte și îi ziceam: „Cuvioase, te rog fă tu ceva!”. De fiecare dată, copilul se întorcea pe o parte și dormea până dimineaţa.
Fetiţa noastră trebuia să facă un RMN. Aveam bilet de trimitere, dar nu îl mai găseam, deşi am căutat în toată casa. Se apropia ziua programării și deja mă nelinișteam că fără el nu se putea face, iar fetiţa avea dureri groaznice de cap. Într-o seară mă gândeam unde să-l mai caut. Aveam cartea Cuviosului și am zis: „Cuvioase, te rog ajută-mă!”. Ceva mă punea să mai deschid o dată sertarul în care mai căutasem de câteva ori… Ce găsesc?! Exact ce căutam!
Pe la începutul lunii octombrie simțeam nodul pe spate. Având şi studii medicale știam că nu-i bine, la consultaţie mi s-a spus că sunt mai mulţi, că sunt tumorali şi să merg la biopsie și intervenție pentru a fi extirpaţi. Îmi şi făcusem programare. Am pus cartea Cuviosului pe acei noduli și l-am rugat să nu mă lase. Când l-am întâlnit în timpul vieţii mi-a spus: „Roagă-te și pentru mine că sunt bolnav!”. Aşa am repetat şi eu către el atunci, cu aceleaşi cuvinte! O prietenă doctoriţă mi-a spus să merg la Cluj la o doamnă doctor profesor, dar se îndoia că prind repede un loc, pentru că era foarte ocupată. Ea anticipa că găsi loc peste 3-4 luni. Eu aveam deja o programare, dar am încercat şi la Cluj. L-am rugat pe Cuviosul şi am găsit loc la acea doamnă profesor chiar cu o zi înainte de programarea mea. Înainte de intervenție și când așteptam îi ziceam în gând: „Cuvioase, tu pentru mine ai spus acele cuvinte, nu pentru tine! Eu am nevoie de rugăciunea ta! Nu mă lăsa acum, te rog!”. Acea doctoriță mi-a spus că nu sunt periculoși (cum mi-a spus celălalt medic) şi mi-a indicat să mai fac o radiografie că simte ceva pe spate mai jos. Urmează să fac dar RMN, dar îl chem în ajutor pe Cuviosul, pentru că știu că mă aude și e cu mine mereu, deși nu merit!
Maria Dreve,
Sebeş
