Am avut ocazia de multe ori să stau în preajma Cuviosului şi să îi văd felul în care reacţiona la cochetăriile feminine.
Mi-a rămas în minte o întâmplare în care cineva, ce îşi pusese unghii cum e acum la modă, a venit să vorbească cu Cuviosul. Avea unghiile lungi şi vopsite roşu aprins. Cuviosul a început să îi spună despre unghiile ei că nu îi plac. Ca să scape din încercuire, i-a spus despre mine: „Uite, şi ea are unghiile vopsite! De ea de ce nu te legi?”. Într-adevăr şi eu le aveam făcute cu o culoare apropiată de cea naturală. Atunci Cuviosul a zis: „Fă-le şi tu ca şi ea! Nu aşa gheare!”.
Echilibrul lui m-a uimit. Faptul că m-a dat ca exemplu arată că ştia cât poate omul să ducă. Eu nu eram pregătită sufleteşte să renunţ la acest obicei, iar pentru acea doamnă a propus, să zic aşa, „etape intermediare”.
A.R.T.
