„Cuviosul nostru drag”, căci aşa îmi place să îi spun, ajută cu orice, totul este să îi cerem ajutorul. De exemplu, pe lângă altele, m-a ajutat să găsesc obiecte pierdute.
Într-o zi de vară, a venit soţul la mine şi m-a întrebat de un încărcător albastru pentru o maşinuţă a copilului, care funcţionează cu acumulatori. Eu însă i-am spus că nu ştiu unde este. Soţul îl căutase şi înainte, dar, pentru că nu l-a găsit, a venit să mă întrebe şi pe mine de el. De la discuţia noastră, nu cred că au trecut 20 de minute şi îl văd pe soţul meu ţinând în mână acel încărcător, foarte mulţumit că l-a găsit. L-am întrebat: „Unde l-ai găsit? Eu nu l-am văzut niciodată!”. El mi-a răspuns cu un surâs minunat şi cu o mulţumire ce o puteai citi pe faţa lui: „M-am rugat Cuviosului să mă ajute să îl găsesc şi, uite, l-am găsit!”.
O altă vecină, căreia îi povestisem toate acestea, îmi trimite mesaj: „Te rog, Roxi, roagă-te Cuviosului, sfântului tău, să găsim cheile de la maşină că le-am pierdut!”. Eu i-am răspuns: „Draga mea, poţi şi tu să îl rogi ce vrei, că el ne ascultă şi ne ajută pe toţi, dar mă voi ruga şi eu!”. După două zile, am vorbit din nou cu vecina mea şi mi-a spus că au găsit cheile. Le-a găsit un coleg de muncă al soţului şi i le-a adus acasă. Totul este să cerem ajutor şi să avem încredere!
Un vecin de-al nostru, A., l-a sunat pe soţul meu, Ionuţ, supărat că a căutat de trei zile talonul, de care avea nevoie pentru a putea vinde maşina. Soţul meu i-a povestit cum Cuviosul l-a ajutat să găsească acel încărcător şi i-a sugerat vecinului să îi ceară şi el ajutorul. După vreo zece minute de la finalizarea conversaţiei, vecinul a sunat din nou şi i-a spus soţului cu un ton mirat şi grav în acelaşi timp: „Vecine, am părul ridicat pe mine, mă trec toţi fiorii, am găsit talonul, a apărut după ce i-am cerut ajutor Cuviosului!”. Soţul meu i-a răspuns că se bucură şi nu se miră!
De data aceasta, este vorba de soţia vecinului, L. Ea a pierdut cartela de la casa de marcat şi a tot căutat-o, iar după ce a obosit, şi-a amintit de Cuviosul, cum ne-a ajutat pe noi şi pe soţul ei. I-a cerut şi ea ajutorul şi m-a sunat: „Vecină, te-am sunat să îţi spun cât de minunat este Cuviosul, m-am rugat să găsesc cartela de la casa de marcat şi am găsit-o imediat!”.
Acum să vă povestesc eu întâmplarea mea. Când am fost la Mănăstirea Tismana pentru parastasul Cuviosului de şase luni, am cumpărat două cruciuliţe de argint pentru copii, pe care le-am atins de crucea Cuviosului. Am ajuns acasă la Braşov apoi, la câteva zile, am cumpărat şi două lănţişoare de argint pentru ele. Dar, ce să vezi?! Cruciuliţele parcă au intrat în pământ. Nu mai erau de găsit. Vreme de două luni am căutat şi am tot căutat în sertare, dulapuri, buzunare, genţi, peste tot, am căutat de nenumărate ori! M-am resemnat că nu mai sunt şi gata! Între timp cineva mi-a povestit cum Cuviosul le spunea să poarte cruce de lemn, pentru că „Domnul Hristos S-a răstignit pe lemn!”. M-am gândit că de aceea nu le mai găsesc şi mi-am propus să le cumpăr altele! Într-o zi vorbeam cu doamna M. la telefon şi am ajuns să îi spun păţania cu cruciuliţele, pentru că dânsa îl cunoştea de mult pe Cuviosul nostru drag. Am aflat atunci că nu era deloc o regulă general valabilă purtarea crucii de lemn, pentru că nu era în firea Cuviosului să facă astfel de generalizări. De exemplu, odată, chiar ei i-a dat o cruciuliţă de argint, iar, altădată, i-a spus să îşi cumpere una de aur, ceea ce a şi făcut. Apoi a continuat: „Ce ar fi să îl rogi pe Cuviosul să te ajute să găseşti cruciuliţele?! Poate vrea să le găseşti cu ajutorul lui şi să fie ca un dar de la el pentru copiii tăi!”. Aşa am făcut, am zis: „Cuviosule, te rog ajută-mă să găsesc cruciuliţele alea! Te rog!”. Apoi m-am dus să caut într-un sertar în care mai căutasem de nu ştiu câte ori şi nu le-am găsit. Am văzut apoi nişte bănuţi pe mobilă şi m-am dus să îi pun în portofel. La cuier pe hol am văzut o geantă de-a mea deschisă şi, vă spun, când am băgat mâna în ea, punguliţa cu cruciuliţele mi-a picat direct în palmă. Am fost foarte surprinsă, fericită! Imediat am făcut poză cruciuliţelor şi i-am trimis-o doamnei M., ca să mă creadă!
Cu adevărat, Cuviosul face minuni mari şi mici şi nu rămâne indiferent la strigătul nostru de ajutor, fie că sunt chestiuni de importanţă mare sau mică! Este minunat cum ne ajută Cuviosul de acolo de Sus!
Mulţumim mult, Cuviosule, te iubim!
Roxana Prahoveanu, Braşov
