Nici nu ştiu cu ce să încep, dar o să încep cu începutul. Începuse pandemia de Covid-19, care a speriat pe toată lumea, eram şi eu speriată, dar nu foarte tare. Ce a urmat însă a fost chiar de speriat! Mi-am făcut o ecografie la sân şi de ce îmi era mai frică nu am scăpat, s-a adeverit că aveam o tumoră malignă la sân.
Eram dezorientată, speram să nu fie adevărat, dar după mai multe investigaţii nu mai era niciun dubiu, din păcate. Am tras aer în piept şi m-am îndreptat în primul rând cu rugăciuni către Bunul Dumnezeu să îmi ajute să trec cu bine peste această grea încercare şi să mă îndrume spre medici „credincioşi şi pricepuţi”, lucru care s-a şi întâmplat. Maica Domnului a fost lângă mine, Sfântul Nectarie la fel… Le mulţumesc neîncetat tuturor sfinţilor care au mijlocit pentru mine!
O credincioasă de la noi de la biserică mi-a dat primele două volume cu mărturii despre Cuviosul Gherontie, pe care le-am citit cu mare drag, iar o alta mi-a dat Acatistul acestui sfânt contemporan. De atunci am citit şi Acatistul Cuviosului meu drag, aşa, din când în când, iar ajutorul său nu a întârziat să apară. Am trecut foarte uşor peste toate: operaţie, covid, chimioterapie, radioterapie şi toate emoţiile care erau la fiecare problemă mai mică sau mai mare.
Criza de rinichi şi ajutorul de la Cuviosul
După atâtea tratamente, m-a apucat o criză de rinichi foarte urată. Ştiam de ani de zile că am o piatră în rinichiul drept, dar medicul a zis că stă bine acolo şi, dacă nu mă deranjează, să îi dau pace.
Într-o bună zi nu a mai vrut să stea acolo şi a plecat. Am fost la medic, am primit tratament, perfuzie şi tot ce se putea face, dar piatra nu se mişca de acolo de unde era înțepenită. Seara au început durerile mari, iar dacă nu o eliminam, urma să merg să mă opereze. Am luat Acatistul Cuviosului Gherontie, l-am citit, după care l-am pus pe locul în care mă durea şi aşa am adormit. M-am trezit, nu ştiu pe la ce oră, pentru că trebuia să merg la baie să urinez. Nu ştiu de ce, dar am luat un lighenuţ care era în baie şi am eliminat piatra fără nicio durere sau sângerare sau mai ştiu eu ce. Era rotundă, neagră ca o boabă de piper. În acea clipă am început să plâng de bucurie şi să-i mulțumesc Sfântului Gherontie pentru ajutorul dat.
Îi cer ajutorul şi mi-l dă imediat. Când mă durea capul foarte tare, am citit Acatistul Cuviosului şi mi-am atins fruntea cu el, iar după puţin timp m-a lăsat durerea.
Ganglionul tiroidian mi-a dispărut
Aveam probleme cu glanda tiroidă şi mergeam la un control anual. Cu toate că analizele au fost destul de bune, anul trecut (2022) domnul doctor mi-a spus că am un ganglion despre care nu ştie ce e cu el şi că s-ar putea să nu fie bine, să fie ceva rău în acel ganglion. Ţinând cont de trecutul meu medical, m-am supărat foarte tare şi am zis că nu mai merg la niciun medic. Continuam să mă rog lui Dumnezeu spunându-mi că numai El mă poate ajuta. Ganglionul era acolo, îl simţeam şi chiar se vedea pe gât. Deja eram sătulă de toate şi cumva am zis să facă Dumnezeu cum vrea.
Între timp, am primit în chip minunat şi volumele 3 şi 4 cu mărturii despre Cuviosul Gherontie şi am continuat să îi cer ajutorul şi să îl vizitez la Tismana. Anul acesta, prin martie, am zis să merg totuşi să văd ce mai zice şi alt medic despre ganglionul tiroidian. În urma consultației, am aflat că acesta dispăruse complet, că nu mai este nimic.
Dumnezeu ne iubeşte foarte mult şi ne ajută când se roagă pentru noi Maica Lui şi sfinţii Săi!
Ref. Simona Hohoi,
Alba Iulia
