Merg la Mănăstirea Tismana regulat, pentru a mă ruga lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi sfinților și pentru a lăsa pomelnic la pangar pentru familia mea încercată greu din cauza soțului care avea patima beției. Mă rugam cu lacrimi care, sincer spun, simțeam că-mi ard fața.
În luna mai a anului 2023, soțul meu a renunțat la băutură. Ajunsesem împreună cu copiii să hotărâm să plecăm, doar să nu mai stăm cu el, pentru că nu mai suportam supărările provocate de el. Atunci când a promis că nu mai bea, am decis cu copiii să-i mai dăm o șansă, de dragul familiei frumoase care suntem, cu doi băieți frumoși și cuminți. Tot mergând la mănăstire, simțeam o atracție deosebită către un mormânt care îmi atrăgea atenția prin mesajul de pe cruce: „Iubiți-vă unii pe alții, precum și Eu v-am iubit pe voi”.
În luna decembrie voiam să ajung din nou la Tismana și am propus ziua de Crăciun, dar soţul mi-a spus să mergem în 26, că atunci este și el liber, și așa am făcut. Abia când am ajuns mi-am dat seama că se prăznuia Sfântul Cuvios Nicodim şi am simțit totul ca o chemare.
Acolo, după ce am stat puțin și la slujbă cu soțul și cu copiii, ieșind din biserică, în pridvorul bisericii, lângă mormântul Cuviosului Nicodim am întâlnit o fostă colegă de școală generală. Mare ne-a fost bucuria și ne-am îmbrățișat. De mult nu ne mai văzusem, eram încântate pentru că ne-am înțeles foarte bine în perioada școlii. Întrebându-mă dacă vin des, i-am spus despre problemele și necazurile mele, iar ea a zis: „La mormântul Cuviosului ai fost?”. Nu știam la ce se referă și am zis că nu știu.
M-a dus ea și mi-a explicat despre minunile Cuviosului atât înainte, cât și după moartea sa. Ajungând la mormânt, ascultam spusele prietenei mele, am luat două pietricele, pe care le-am prins în colțul eșarfei, cu rușine am luat și patru bombonele (mormântul fiind plin de bomboane), câte una pentru fiecare. M-am rugat Cuviosului cu încredere și credință, fiind totuși surprinsă să aflu de un sfânt contemporan. De atunci am simțit ajutorul Cuviosului în viața mea! Mormântul care îmi atrăgea atenția atât de mult era chiar mormântul său, acum sunt ferm convinsă că este lucrarea sa ca eu să aflu despre el.
Prima minune după ce am aflat și am început să mă rog Cuviosului a fost chiar a doua zi, când soțul meu fusese invitat împreună cu alți prieteni la o petrecere dată de un prieten venit din Anglia. Nu am crezut că nu o să se reapuce de băut, mai ales că nu răspundea nimănui la telefon, dar Cuviosul l-a ajutat și a venit acasă fără să fi băut ceva.
O altă mare minune e cu fratele meu, care a fost diagnosticat cu nodul la rinichi şi l-am rugat pe Cuviosul meu drag să nu fie ceva grav. La prima vizită la medic, la Cluj, aflăm că nodulul era într-un loc care permitea o operație relativ ușoară, fără a afecta rinichiul. I-am promis Cuviosului că, dacă vestea este bună, voi merge din nou la mormânt cu o cutie din bomboanele mele preferate, ceea ce am și făcut. Am răsturnat bomboanele pe mormânt și l-am rugat ca două din bomboane să fie binecuvântate pentru soțul și fratele meu. Fratele meu, acum, după două luni de la operație, este bine, pot să spun că foarte bine, iar rezultatul biopsiei este bun.
La pangar, vorbind cu maica și relatând bucuria de a fi ajutată de Cuviosul, am achiziționat și ultimele două volume de mărturii, iar maica mi-a dăruit acatiste și fotografii cu dânsul. Despre Cuviosul, nu am cuvinte să spun cât îl iubesc și cât m-a ajutat. Aș avea multe să spun, simt ajutorul său aproape zilnic, chiar și în visele urâte, Cuviosul mă protejează.
Am o problemă la spate, și anume trei hernii lombare, pentru care în februarie 2023 și începutul lui martie am făcut proceduri și tratament, pentru a mai lungi perioada până la operație. În iarnă simțeam că reapar durerile mari, mă rugam să scap până prin februarie-martie când se încălzește pentru tratament, iar acum sunt în aprilie, trecut de jumătate, și am realizat că nu m-a mai durut deloc, nici la efort fizic mai greu, nici măcar coapsa sau piciorul nu îmi făceau probleme, asta fiind prima caracteristică a herniilor. Asta nu poate fi altceva decât ajutorul și mijlocirea Cuviosului.
Rugați-vă cu credință și încredere la Dumnezeu și la sfinții Săi, căci mai devreme sau mai târziu vom primi răspunsul rugilor noastre. La mine încercarea cu soțul a durat destul de mult, dar nu mi-am pierdut încrederea în Dumnezeu și acum pun liniștită capul pe pernă seara, ceea ce mi-am dorit cel mai mult, pe lângă sănătatea tuturor.
„Iubiți-vă unii pe alții precum și Eu v-am iubit pe voi”, asta a spus Mântuitorul și asta ne îndeamnă şi Cuviosul: să-L iubim pe Dumnezeu iubindu-ne între noi.
Maria,
Jud. Gorj
