După sărbătoarea Nașterii Domnului din anul 2020, părintele duhovnic mi-a dăruit primele trei volume ale Cuviosului Gherontie. Am început să citesc din cărți și m-au impresionat foarte mult, îmi făcea bine să tot citesc acele minuni.
La scurt timp, în februarie 2021, am făcut Covid-19 atât eu, cât și soțul meu, care avea diferite alte afecţiuni. Am decis să nu-i spun soțului despre covid, deoarece era foarte speriat. Eu am făcut pneumonie, iar soțul meu nu se mai putea ridica din pat din cauza bolii.
Așa bolnavă cum am fost (nu am putut mânca mai nimic aproape o lună de zile şi am slăbit tare în puteri), totuși cu mare efort l-am îngrijit și, spre deosebire de mine, el nu a făcut complicații, doar febră trei zile. În acea perioadă de febră l-am rugat mult pe Cuviosul Gherontie ca soțul să se facă sănătos. Îmi era frică să nu moară, dar şi pentru că nu se mai prea puteau face slujbele bisericeşti, din cauza restricțiilor.
De frica internării, am chemat salvarea abia după zece zile, când el deja era mai bine. În acea perioadă, mai mult îl rugam cu cuvintele mele pe Cuviosul să aibă grijă de soțul meu și îi mai puneam una din cărți și poza lui sub pernă. Am observat că, de fiecare dată, la foarte scurt timp îi scădea febra, putea mânca și și-a revenit mult mai repede decât mine.
Nu aveam cuvinte destule ca să-i mulțumesc Cuviosului pentru grabnicul ajutor pe care mi l-a dat. I-am promis că voi face un parastas pentru el după încetarea restricţiilor (ceea ce am și făcut) și că mă voi duce la mormântul lui. Cu părere de rău, încă nu am ajuns, dar nădăjduiesc că va mijloci Cuviosul să merg, deoarece îmi doresc foarte mult.
Fiul meu, care pătimește de mulți ani cu o tumoare la genunchi, a fost operat de mai multe ori în țară și în străinătate. În anul 2021, a trebuit să facă alte operații în străinătate deoarece nimeni în țară nu a vrut să-l opereze din cauza complicațiilor care erau și urmau să fie după operație.
A fost nevoit să meargă pentru operație la Viena. Operația a durat şase ore și i s-a pus o proteză de genunchi. Imediat după operație și până a ajunge în salon, fiul meu i-a spus medicului că nu îşi mai simte piciorul. Atunci medicul a spus: „Intrăm din nou în operație!”. Au fost chemați mai mulți medici, pentru că a trebuit, printre altele, să se facă reconstrucție de vase și multe altele pe care eu nu le știu. A fost o operație foarte complicată, care a mai durat opt ore. Medicul i-a spus după operație că, dacă știa ce îl așteaptă, nu se angaja la această intervenţie chirurgicală.
În anul 2022, a trebuit iar să fie operat din cauza tumorii care s-a reactivat. Înainte de intervenţia chirurgicală, medicul i-a spus să fie pregătit că s-ar putea să fie obligați să-i amputeze piciorul. În această perioadă, duhovnicul mi-a recomandat să citesc și Acatistul Cuviosului Gherontie, pe lângă celelalte acatiste pe care le citeam. Îl rugam cu lacrimi pe Cuviosul Gherontie să îl ajute să nu se ajungă la amputarea piciorului.
După operație, medicul a venit la patul fiului meu cu un zâmbet pe față şi i-a spus că operația a reușit foarte bine. Nu am cuvinte ca să-i mulțumesc Cuviosului! Deşi fiul meu nu crede în ajutorul sfinților, totuși după operație mi-a spus la telefon: „Cineva, acolo Sus, mă iubește!”.
De ceva vreme, am început să am probleme cu mâinile, să-mi amorţească, mai ales degetele. A devenit supărător mai ales pentru că fac prescuri pentru paraclisul Seminarului Teologic şi mi-a fost foarte greu să mă descurc să iasă totul foarte bine. Într-o zi, când citeam Acatistul Cuviosului şi l-am rugat aşa în gând: „Cuvioase, fă-ţi milă de mine, să pot să mă folosesc de mâni!”, am simţit în timp ce citeam că ceva se întâmplă la mâinile mele, că „se lucrează” la degetele mele, iar minunea a fost că, pe când am terminat Acatistul, mi-am dat seama că pot să-mi folosesc degetele, foarte bine faţă de cum am fost!
Îl am aproape pe Cuviosul şi simt că mă ajută chiar şi în lucruri curente, de peste zi. Cât mă iubeşte Cuviosul!
Maria Pop,
Cluj-Napoca
