Vreau să povestesc şi eu cea mai frumoasă minune pe care Cuviosul Gherontie a făcut-o în viaţa mea. Ne-am dorit foarte mult să avem un copilaş, dar timpul trecea şi fiecare lună era tot mai apăsătoare, pentru că nu puteam să ne bucurăm de o minune. Cumnata mea, care la rândul ei a trăit o astfel de experienţă, m-a întrebat dacă nu doresc să mergem împreună la Tismana, pentru a ne ruga Cuviosului.
Ne-am pornit la drum, iar când am ajuns la mănăstire am simţit o împlinire sufletească cum n-am mai pomenit până atunci. Era seară când am ajuns la mormânt, iar acolo am încercat să împărtășesc cu Cuviosul marea mea tristețe. Cu lacrimi în ochi l-am rugat să mă ajute, pentru că îmi doream foarte mult un copil. Cumnata mea a luat două mere pe care le-a atins de crucea Cuviosului, urmând ca pe unul dintre acestea să îl mănânc cu soţul meu.
Când am ajuns acasă, i-am spus despre minunile pe care le face în viaţa oamenilor şi că trebuie să ne rugăm lui şi să mâncăm fiecare câte o jumătate de măr. Am crezut din tot sufletul că aceasta o să fie calea prin care o să avem parte de cel mai frumos sentiment: acela de a fi părinţi.
Următoarea lună am simţit o bucurie de nedescris când am aflat că vom avea un copil. Am ştiut că acela a fost ajutorul Cuviosului, care a lucrat atât de frumos în viaţa noastră. Aşa a apărut minunea noastră, Ioachim!
Prof. Iulia Bodea,
Alba Iulia
