L-am întâlnit la Mănăstirea Petru-Vodă, la maici, şi i-am zis: „Părinte, să veniţi la mine, că este mai sus de chilia mea o maică pustnică, văzătoare cu duhul!”.
A doua zi, el şi a venit aici, la chilia noastră, cu doi părinţi. Cuviosul a mers în casa mea, s-a aşezat în genunchi şi s-a rugat. M-a pupat pe frunte şi mi-a spus un cuvânt care m-a întărit duhovniceşte, apoi mi-a lăsat 50 de lei. Eu aveam atunci datorii la bancă. Cuviosul mi-a spus: „Uite, banii ăştia că ai datorii la bănci şi ai nevoie de ei. Tu acuma nu ai bani, dar vei avea mai târziu!”. S-au dus apoi la paraclisul nostru, care are hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. Părinţii cu care era au înconjurat o singură dată paraclisul, iar dânsul le-a spus: „Aici înconjuraţi de trei ori, că eu pentru voi am venit aici!”.
Apoi am mers împreună la maica, la pustnica. Când ne-am apropiat, maica venea de la bordeiul ei şi ne-a ieşit în cale. L-a apucat pe Cuviosul de tâmple şi l-a pupat pe frunte. Şi mi-a zis: „Alexandre, de unde l-ai adus? Este omul lui Dumnezeu!”. Atunci, la întâlnirea dintre ei, ziceai că nu eşti pe pământ, a fost foarte înălţător. Şi ateu să fi fost… i-am văzut pe amândoi ridicaţi de la pământ. A pus-o apoi pe maica să zică Crezul. Am simţit că tot mă înfior când l-a rostit! Maica are mare lucrare!
După ce a trecut Cuviosul la Domnul, am primit şi noi cărţi cu mărturii. Avem şi bomboane de pe mormântul lui. Când cineva are ispite îi dau o bomboană şi îi trece. E puternic!
Fratele Alexandru,
jud. Suceava
