După o liturghie, Cuviosul a mers să se închine la icoanele din faţă, iar cineva din altar i-a întins coşul cu anaforă. A luat, s-a întors către mine şi întinzând pumnii plini m-a întrebat: „Vrei?”. Eu am întins mâna să iau, dar el şi-a tras mâinile brusc, spunându-mi: „Anafora se ia pe nemâncate!”. Asta ca să mă înveţe, deoarece nu respectam întotdeauna această regulă şi mâncasem ceva chiar în dimineaţa aceea.
(Teona Antonescu)
