Până să apuc să trimit mărturiile scrise deja, mi-am dat seama că aș mai putea adăuga încă două, legate de noua noastră mare bucurie, și că poate acesta a fost motivul real pentru care am amânat să le trimit (nu doar corectura cu diacritice a textului).
Ca un cadou pentru anul acesta, Bunul Dumnezeu ne-a trimis în dar o pereche de gemeni cu termen la finalul lui iunie, minune în sine prin faptul că noi, neștiind pe nimeni cu gemeni în neamul nostru, chiar nu ne-am așteptat să primim așa o mare bucurie.
La începutul sarcinii, când încă nu ajunsesem la doctor pentru control, dar bănuiam sarcina, am primit în dar câteva bomboane de pe mormântul Cuviosului, care îmi luau pentru un timp, în mod aparent paradoxal și cu totul minunat, stările de greață provocate în mod obișnuit doar de dulciuri!
Tot legat de sarcină, am început în luna a 5-a să am mici îngrijorări cu privire la geamănul din dreapta, ale cărui mișcări nu le simțeam mai deloc, așa cum le simțeam ocazional pe cele ale geamănului din stânga. În dimineața zilei de prăznuire a Sfântului Haralambie, cum stăteam întinsă în pat și citeam marturii din volumul 5, am pus la un moment dat cartea cu poza Cuviosului pe partea dreaptă a burticii. Rugându-l cu o mică rușine că cer „mărunțișuri”, totuși Cuviosul l-a „gâdilat” probabil în burtică pe geamănul din dreapta și el s-a mișcat de două ori în mod foarte evident. Și doar ce am zis în gând: „Mulțumesc, Cuvioase! Chiar apreciez!”, că geamănul s-a mișcat încă de două ori, încredințându-mă total că e bine și el și, probabil, e doar mai liniștit din firea lui.
Cred că dacă aș amâna să trimit mărturiile aș avea încontinuu câte una de adăugat, dar cred că, în ce ne privește, Cuviosul își arată constant dragostea și prietenia de sfânt față de noi, deși nu am avut o interacțiune prea mare cu el în timpul vieții, lucru ce denotă clar natura dragostei lui, izvorâtă din părtășia cu Domnul pe care o are.
Farm. Ileana Muntean,
Glod, jud. Alba
