Existența noastră pe acest pământ este călăuzită încă de la naștere de Bunul Dumnezeu, inclusiv prin îngerul păzitor. Eu cred că am avut doi, pentru că știu că, de când m-am născut, Cuviosul Gherontie se nevoia pe pământ, împlinind voia Domnului, şi cu siguranță am fost și eu printre acele categorii de oameni pentru care s-a rugat dânsul.
Am aflat despre Cuviosul printr-un desen aflat acasă la fratele meu, primit de la cineva căruia i-l dăruise Cuviosul, desen care a schimbat viața întregii noastre familii. Pot spune că de atunci viața mea s-a „cuibărit” în brațele Cuviosului și nu a mai trecut nicio zi să nu îl simt cu mine în împrejurările vieţii. Unele întâmplări s-au acoperit de uitare, spre rușinea mea, dar sunt sigură că îmi vor reveni în minte la momentul potrivit.
Nu după mult timp, după ce am început să mă rog lui, citindu-i Acatistul, i-am simţit prezența în casă, lângă masa din bucătărie unde, rugându-mă şi frământându-mă pentru problemele și grijile mele, îmi vine un gând parcă de la dânsul: „Ia spune-mi, ce probleme aveți voi cu casa?”.
Locuiesc în Italia şi aveam un loc de muncă ce nu era în domeniul meu de activitate, eu tânjind mereu să lucrez în învățământ cu copiii cu dizabilități, cum îmi este pregătirea și unde îmi place foarte mult. De aproape 18 ani nu mi se recunoșteau studiile în totalitate, dar mereu eram înscrisă peste tot, trimițând CV-uri în fiecare an. Într-una din zilele grele de la muncă, primesc un telefon prin care mi se comunica faptul că pregătirea mea este exact ce au ei nevoie și mi-au stabilit un colocviu. Efectiv am simțit mâna lui Dumnezeu așezată pe creștetul capului meu în acel moment. Am luat repede Acatistul Cuviosului și i-am sărutat fotografia, mulțumindu-i pentru mijlocire. De atunci, în fiecare dimineață îi fac loc pe bancheta de lângă mine şi îi zic: „Azi vii cu mine, Cuvioase, să-i ajutăm pe copiii aceștia!” și simt că el vine negreșit.
Un alt dar l-a făcut Cuviosul soțului meu, care avea un viciu. Avea puține episoade când se manifesta, dar erau foarte neplăcute și liniștea familiei avea mult de suferit… Cuviosul ne-a redat liniștea și azi spun că sunt 11 luni de atunci. L-a ajutat și când a trecut printr-o operație, mijlocind la Bunul Dumnezeu împreună cu Sfântul Nectarie, pe care tot el ni l-a adus în inimile noastre și în casa noastră. Ne-a ajutat mult și cu băiatul nostru, care în timpul pandemiei a trecut prin niște probleme sufletești și avea probleme cu școala. Cuviosul ne-a fost alături, l-a ajutat să schimbe școala, să îşi găsească locul și liniștea, transformându-l într-un copil fericit și împlinit sufletește.
Delia Miclea,
Italia
