De când am aflat de Cuviosul Gherontie, am simțit ceva ce nu pot explica, o duioșie şi o iubire pe care nu o pot descrie, însă niciodată nu am făcut o rugăciune către el așa cum se cuvine. Totul, până acum câteva săptămâni, când efectiv am zis că sunt la capătul puterilor. Deși sunt destul de tânără, locuiesc singură în București, departe de familia mea, tocmai pentru a-mi găsi şi eu un rost care, pare-se că nu mai vine. Spun asta, pentru că sunt la al treilea job şi, efectiv, ori sunt plătită extrem de puțin, ori nu îmi place absolut deloc ce fac.
Eu am studii în comunicare, iar momentan lucrez într-o companie multinațională, într-un departament de contabilitate. A început să fie o tortură pentru mine, deoarece nici nu îmi place şi nici plătită bine nu sunt, pentru cheltuielile unui oraș atât de scump. Chiar şi cunoștințele îmi spuneau că numai mie mi se poate întâmpla aceasta, să nu mai spun de comentariile șefei mele, care mă tot atenționa că mereu greşesc şi nu îmi fac treaba bine, deși sunt doar un junior.
În aceste circumstanțe, am început rugăciunea. Nu știu cum, dar căutând mai multe informaţii despre Cuviosul Gherontie, am dat de Acatistul lui şi mare mi-a fost bucuria. Citeam cu lacrimi în ochi, spunându-i că nu am pe nimeni, nu am soț, că nu sunt un copil din părinți cu bani şi că nu știu ce să mai fac, plus alte detalii şi cuvinte simple, dar venite din inimă.
Să fiu sinceră, mă obişnuisem cu inima frântă, cu starea mea de neputință, dar şi cu inima ruptă a mamei, care mă auzea plânsă la telefon şi fără vlagă. Să nu mai spun că, de luni de zile, încontinuu am dat numai interviuri şi… nimic. Ori nu mă mai sunau înapoi, ori răspunsul era un „Nu” mare.
Totul, până în Săptămâna Mare înainte de Sfintele Paști, când primesc un telefon de la o persoană destul de importantă dintr-o companie renumită. Aceasta mă contactase în legătură cu CV-ul meu, pe care şi uitasem că l-am depus. În scurt timp, am avut două interviuri, iar în Miercurea Mare am fost sunată să mi se spună că sunt acceptată.
În durerea mea, amestecată atunci cu bucurie, efectiv îmi țineam gura, pentru că îmi venea să plâng în hohote. Şi acum am lacrimi în ochi când scriu. Menționez că salariul e aproape dublu faţă de cât îl am acum şi postul este pe specializarea mea. Mai mult, sunt convinsă că e o minune pentru că eu nu am experiență foarte multă pe ceea ce se cere la acest job. Să nu mai spun că mi s-a comunicat că de câteva luni bune se tot chinuie să găsească un candidat potrivit pentru acest post.
Sincer, nu știu de ce m-au ales pe mine, încă am neîncredere în mine, că parcă prea mă obişnuisem să primesc un răspuns negativ. De asemenea, în alte dăți mă rugam să fiu acceptată, însă acum am abordat o atitudine mult mai serioasă şi matură în rugăciune, spunându-I Domnului că, dacă nu e pentru mine, să nu fiu acceptată, că îmi doresc să îmi placă ceea ce fac şi să mă trimită, pentru rugăciunile Maicii Sale şi ale Cuviosului Gherontie, unde ştie El, numai să fie bine.
Mărturisesc că încă sunt în stare de şoc. Nu ştiu dacă şi ce o să fie, însă simt că va fi bine. Va fi foarte multă responsabilitate, fiindcă pe cât creşte remuneraţia, pe atât de mult cresc şi îndatoririle, însă nădăjduiesc că Dumnezeu m-a trimis în locul potrivit. I-am promis Cuviosului că, dacă o să mă ajute, voi da mărturie şi aceasta fac acum. Cu siguranţă, acest sfânt drag o să rămână în inima mea şi voi continua să mă rog lui, alături de alţi sfinţi mult iubiți de mine.
Slăvit să fie Domnul întru sfinţii Săi!
Asist. manag. Bianca-Mihaela Fusu,
Bucureşti
