După o zi petrecută la părinți, unde copilașii s-au jucat la piscină, ajungem seara acasă și evident, fiind obosiți, abia adorm. Îmi vine în gând să mă închin la poza Cuviosului și să îl ating cu ea și pe băiețelul meu de 10 luni, dar renunț, pentru că îmi e frică să nu se trezească după mai bine de jumătate de oră cât m-am chinuit cu adormitul. Îmi zic că l-am uns cu mir de la icoana Maicii Domnului şi îl las să doarmă.
După ce citesc Acatistul Sfântului Efrem cel Nou, văd pe Facebook o postare pe pagina dedicată Cuviosului Gherontie, cum o doamnă îi mulțumește și Sfântului Efrem, dar și Cuviosului, căruia îi citise Acatistul, că băiețelului ei i-a scăzut febra și îmi rămâne în gând doar: „Acatistul Sfântului Cuvios Gherontie și ai să vezi că o să fie bine!”.
Încep să caut pe internet Acatistul Cuviosului, crezând că a apărut altul cu acest nume. După ce mă lămuresc, mai găsesc pe un site mărturii ale oamenilor legate de „gripa asta”, cum îi spunea Cuviosul, și îi spun să mă lase în pace cu mesajele acestea, că eu încă nu mi-am revenit după Covid-19, că abia respir și folosesc și inhalatorul de o lună și ceva. Copilașii mei au avut febră și răceli care au trecut foarte greu și nici nu vreau să îmi mai amintesc perioada respectivă…
Mă pun la somn și, după ora 3 dimineața, băiețelul cel mic începe să facă febră, până atunci fiind tare agitat în somn. Soțul meu dormea cu băiețelul cel mare şi îl chem să mă ajute. După administrarea medicamentelor, febra îi scade, dar dimineața fac amândoi copilașii febră. Pentru că și soțul se plânge de durere în gât, mergem la spital, unde toți trei sunt testaţi pozitivi la virus. Mie îmi vine în gând când ajungem acasă să citesc Acatistul Cuviosului, să nu mai facă febră copiii. Nici nu au mai făcut!
A doua seară, îmi aduc aminte că, de câteva zile, am avut un vis în care băiețelul meu cel mic era bolnav și Cuviosul i-a dat ceva și tot în vis îl rog să mi-l facă bine, iar Sfântul Gherontie în genunchi, cu mâinile ridicate, se roagă, cum făcea mereu și îmi spune că îl ajută. Evident că atunci când m-am trezit, i-am spus să mă lase în pace cu visele acestea, că nu vreau să mai fie bolnav copilașul, că a fost de multe ori în puținele luni pe care le are… L-a vindecat și de tuse și de un sunet ce îl scotea din nas, pentru că era înfundat, și de toate simptomele Covid-19 ce le-a avut, după ce copilaşul s-a așezat noaptea în somn peste poza Cuviosului. Iar acum, dimineața când se trezește, îl pupă de fiecare dată, iar pe Sfântul Efrem, la fel.
I-a vindecat pe toți trei și i-a ajutat să scape repede de covid, a doua oară. Mie mi-a spus: „O să vezi că o să fie bine!” și nu știu exact dacă dormeam sau eram trează, dar eram lângă băiețelul cel mic, la somn și am simțit o atingere ușoară și căldură pe spatele meu în zona plămânilor și mă gândeam că mi-e cald de la părul prins în coadă că o fi pe spate… Nu era părul! Apoi m-am gândit că e cumva plapuma pe spatele meu, care ține loc de „gard” să nu cadă bebelușul. Dar nici aceea nu era. Apoi m-am trezit ca din somn deși știam ce se întâmplă și mi s-a luat o greutate din spate și respiram ușor și aerul îmi ajungea în plămâni, după ce mai bine de cinci luni m-am chinuit cu respiratul.
Mulțumesc, sfinte drag, care îmi umpli sufletul de bucurie uitându-mă la poza ta, la fel cum făceai când te întâlneam de atâtea ori la catedrală! Cuvioase, Hristos a înviat!
Jr. Maria Vesa,
Alba Iulia
