Dumnezeului cel viu, Slavă pentru toate!
L-am întâlnit pe Cuviosul Gherontie în primăvara anului 2014. Eram la intrarea într-o biserică. Atunci când a venit Cuviosul, s-a adunat foarte repede multe lume împrejurul lui, iar o fată care îl cunoştea m-a luat de mână şi m-a prezentat. Cuviosul s-a uitat la mine şi a început să scuipe într-o parte şi alta, aşa cum făcea dânsul. Gestul acesta al lui s-a repetat de câteva ori.
La momentul respectiv eram diagnosticată cu ceva nodul la sâni şi eram speriată că am cancer. Mergând aşa în fata Cuviosului Gherontie şi văzând cum se uita la mine şi scuipa într-o parte, iarăşi se uita la mine şi scuipa într-o parte, ajunsesem să mă simt murdară în faţa lui, nevrednică, îmi era ruşine şi simţeam o mustrare de conştiinţă că nici nu ştiam ce să mai fac. În momentul acela a venit la mine şi m-a ţinut de mâna dreaptă şi râzând a zis: „Are ţâţe de capră”.
Eu, neînţelegând nimic, am început să plâng. În continuare, el m-a întrebat: „Unde ţi-e copilul?” Eu am răspuns: „E la tatăl ei”. El a continuat, spunând: „Ar fi putut să fie cu tine!”. Asta era o dorinţă de-a mea. De unde ar fi putut Cuviosul Gherontie să ştie situaţia familiei mele, că am divorţat şi fetiţa a rămas la tatăl ei, când nimeni nu i-a spus nimic?
După câteva luni, în timp ce urmăream pe Internet un material filmat despre tot felul de remedii naturiste pentru diferite boli, am auzit despre capre că sunt singurele animale care nu fac cancer. Atunci mi-am amintit de cuvintele Cuviosului Gherontie şi am înţeles sensul lor. Era clar că nu trebuia să mă tem de boala aceasta.
Dumnezeu să fie slăvit pentru toate!” (S.I.)
