Eu, având aici, la Oașa, o viaţă foarte ordonată, conform Pravilei noastre, nu am avut situații grave, tulburări sau necazuri, ca să mă rog Cuviosului Gherontie pentru ceva anume. Mai degrabă i-am dat în primire pe cei care îmi cereau mie să mă rog pentru ei. Le spuneam că nu am nădejde în rugăciunile mele nici pentru mine, că pe mine mă ţine mănăstirea, mă ţin sfinţii, Sfântul Pantelimon, dar, uite, o să vorbesc cu Cuviosul Gherontie să vă ajute! Şi ziceam: „Sfinte Gherontie, vezi că mie îmi cer oamenii să mă rog pentru necazurile lor şi eu ce rugăciune am?! Ia-i în primire!”. Cam asta a fost rugăciunea mea către Cuviosul.
O singură dată l-am rugat să mă ajute într-o problemă medicală, în timpul unei crize foarte dureroase de hernie de disc. I-am pus fotografia pe locul dureros şi am zis: „Cuvioase, dacă în trei zile nu îmi trece, înseamnă că asta e crucea mea şi trebuie să mi-o duc!”. Eu nu simt că neapărat trebuie să mă vindec. Pot să duc boala asta ca pe o cruce spre vindecarea sufletului meu. Mă rog să-mi Dumnezeu răbdare până la sfârșit. Am citit Acatistul Cuviosului Gherontie și nu m-am vindecat. Am înţeles că e de Sus şi Cuviosul face voia Stăpânului Cel Mare, nu poate el ce nu voiește Dumnezeu.
După câteva zile mă întreabă fina mea dacă m-am vindecat, așteptându-se la o minune. I-am spus că nu a rezolvat nimic Cuviosul şi urmează să merg la operaţie la părintele dr. Ştefan Mindea, la Constanţa. La care îmi spune că a aflat că soţia lui îl cunoaşte pe Cuviosul, că l-a dus cu maşina de la Constanţa la Bucureşti… etc. M-am bucurat şi am înţeles că şi în felul acesta răspunde Cuviosul, mai pe ocolite. Nu mă rezolvă el, dar mă trimite la cineva pe care îl cunoaşte!
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Ajuns la Constanţa, în urma investigaţiilor, părintele dr. Ştefan Mindea a constatat că nu mai este nevoie de intervenţie chirurgicală, ci doar de alte proceduri… Sfinţii au mijlocit pentru mine!
Monahul Ieronim,
Mănăstirea Oaşa
