Eram într-un pelerinaj în Grecia, în august-septembrie 2015. Aveam veşnica durere, cea cu mama, mai ales că ea nu era ortodoxă. Ajunsesem la Mănăstirea Sfântului Gherasim din Kefalonia şi m-am gândit că, fiind acest sfânt izgonitor de demoni, să îl rog pentru mama mea, pentru că mânia ei peste măsură îndreptată asupra mea nu putea fi doar omenească. După ce m-am închinat, m-am dus într-un loc mai retras şi am început să mă rog Sfântului cu lacrimi pentru mama mea, să îi salveze sufletul şi să nu o lase în starea în care era.
Nu ştiu cum a apărut Cuviosul lângă mine şi zice: „Sfinte Gherasim, salvează sufletul mamei mele, nu o lăsa!”. Exact ce spusesem eu în taină. I-am spus doar atât: „Cuvioase!!!”. El mi-a spus: „Dragă, nu ai spus aşa?”. L-am întrebat de unde ştie, dar nu am primit ca răspuns decât o mângâiere pe cap. Eu nu îi spusesem niciodată despre problemele mele, pentru că nu am vrut să o judec.
Am avut apoi aşa un gând să îi spun: „Suntem în faţa Sfântului Gherasim! Pentru că mi-aţi spus despre mama, vă rog din suflet să o pomeniţi în rugăciuni, că e femeia care mi-a dat viaţă. Nu vreau să se piardă sufletul ei! Eu îi doresc mântuirea!”. Şi mi-a promis că o să se roage pentru ea. M-a întrebat cum o cheamă, apoi m-a mângâiat pe cap, a arătat cu degetul arătător spre mine şi mi-a spus: „Auzi, dragă! Tu, dragă, roagă-te pentru ea, cum ai făcut şi până acum, că ai să vezi ce bucurie vei avea!”. Şi a insistat să continui rugăciunea. Şi a tot repetat: „Mare îţi va fi bucuria!”. I-am spus că am o rugăciune slabă, dar mi-a mai spus o dată că eu să mă rog şi a continuat: „O să îţi aduci aminte, dar nu acuma. Va mai trece un pic de timp, dar să îţi aduci aminte în ziua aia, că va fi o zi mare a Împărătesei, că mult o iubeşti! Şi să nu uiţi asta, că va fi pe un loc sfânt!”. Mi-a mai spus că eu mi-am dat seama de ce are manifestările acestea, dar familia mea, nu. M-au trecut toate apele de bucurie, că nu îmi puteam imagina că se va produce aşa o schimbare în viaţa mamei mele!
În 2017, la doi ani, de Sfântul Dimitrie, m-a sunat sora mea cu vestea că mama a fost diagnosticată cu cancer. După moartea tatălui meu, mama mi-a spus că nu mai vrea să mă vadă şi să nu o mai caut. Am rugat-o pe sora mea să îi spună că vreau să o văd. A acceptat şi i-am spus că îmi doresc să mergem împreună să ne rugăm la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, de la Mănăstirea Boian.
M-a certat, m-a refuzat, dar nu am renunţat şi până la urmă, la câteva zile am pornit la drum, prima dată la Mănăstirea Bănceni. După vreo zece zile, pe 6 noiembrie, s-a întâmplat minunea de care mi-a spus Cuviosul. Mama mea a primit Botezul ortodox! Era hramul bisericii de acolo, „Maica Domnului, bucuria tuturor celor necăjiţi”. Toate le-a rânduit Dumnezeu!
Când mămica a ieşit din apă şi i-am văzut chipul luminos, mi-am adus aminte de cuvintele Cuviosului, care îmi spunea că va fi o zi mare a Împărătesei, când sufletul ei se va salva şi că acest lucru se va întâmpla într-un loc sfânt.
Nu voi uita niciodată bucuria mea şi a ei! Totul s-a schimbat între noi, până în ultima clipă a vieţii ei, în ziua de 7 martie 2018, când Dumnezeu a chemat-o la El!
Maria Oros,
Oradea
