Cât a trăit, Cuviosul Gherontie ne-a ajutat prin rugăciunile sale să ne descoperim darurile, ca să putem, la rândul nostru, să ne ajutăm unii pe alţii.
Mă aflam la locul de muncă, când văd că mă sună cineva. Era o prietenă, care m-a rugat să o ajut. Dorinţa ei era să îi fac o programare la domnul doctor stomatolog, la cabinetul căruia lucram. El a fost de acord să o primească. Având în vedere că problema ei se agravase, domnul doctor a trebuit să folosească un material de plombat canalele foarte scump, pentru a salva dintele. Eu, cunoscând materialele şi lista de preţuri, dar şi costul intervenţiei făcute cu mult profesionalism de domnul doctor, mă aşteptam ca totalul să fie foarte mare. Având în vedere că prietena mea traversa o perioadă foarte grea din punct de vedere financiar, am început să mă rog Cuviosului Gherontie să facă ceva pentru ea.
La sfârşit, prietena mea l-a întrebat pe domnul doctor: „Cât trebuie să vă achit?”. El ne priveşte şi zice: „De data aceasta, nimic!”. Crezând că nu am auzit bine, am mai întrebat şi eu: „Cât trebuie să vă achite prietena mea?”. El răspunde: „Nimic!”. După ce prietena mea a plecat, l-am întrebat pe domnul doctor de ce nu i-a luat niciun ban şi mi-a spus că aşa a simţit în acel moment că trebuie să facă.
Toată ziua I-am mulţumit Bunului Dumnezeu pentru mila şi mijlocirea Cuviosului şi sperăm să putem fi şi noi un sprijin, un ajutor, o mângâiere pentru ceilalţi fără a aştepta nimic în plus.
Elena Buzgariu
