Am aflat despre o bătrână că era într-o situaţie grea, cumva avea viaţa în pericol din cauza greutăţilor financiare prin care trecea. Nu avea lemne de foc şi venea iarna…
Am mers la Cuviosul Gherontie la mormânt într-o seară şi i-am spus: „Cuvioase, fă cumva ca să afle cineva de ea: prietenii, vecinii, neamurile şi să o ajute!”. Şi nu s-a rezolvat nimic. Situaţia era tot mai grea. Am mers din nou la Cuviosul şi i-am zis: „Cuvioase, fă cum ştii şi, aşa cum aruncai bani la oameni pe geam, trimite-mi 1000 de lei, ca să pot să o ajut pe bătrână!”. A doua zi, vine cineva la mine, care ştia că eu vreau să ajut pe cineva cu bani, dar nu ştia despre cine e vorba, nici despre ce sumă, şi îmi spune: „Uite, eu pot să vă ajut cu ceva, uite, cu 1000 de lei!”.
Exact cât îi spusesem eu Cuviosului. I-am dus apoi Cuviosului o pungă de bomboane, că m-a auzit aşa de repede! Apoi a trimis Cuviosul pe cineva care să îi cumpere lemnele şi să i le ducă.
Monahia M.,
Mănăstirea Tismana
