În urmă cu aproximativ 10 ani eram voluntară împreună cu alte două colege de facultate în tabăra organizată de Mitropolia de la Paris (MOREOM) la Mănăstirea Tismana. Erau şi încă sunt tabere de vară pentru copiii familiilor plecate în diaspora, care aveau ocazia să petreacă două săptămâni în vacanţă în România. Duminica participam cu copiii la programul liturgic din cadrul mănăstirii. Acolo am avut ocazia să îl întâlnesc prima dată pe Cuviosul Gherontie (l-am mai întâlnit ulterior la Alba Iulia în catedrală şi la o mănăstire în Oltenia, cu ocazia unui pelerinaj organizat în facultate).
Prima întâlnire… în curtea Mănăstirii Tismana. Cuviosul Gherontie mă întâlneşte pe mine şi pe una din colegele mele de la Alba Iulia… avea două iconiţe… una cu Maica Domnului şi una cu Sfântul Serafim de Sarov. Le împarte Cuvioşia sa… nu ne-a lăsat să alegem… la colega mea i-a dat iconiţa cu Maica Domnului şi mie cea cu Sfântul Serafim de Sarov. După aproximativ 7 ani de la împărţirea iconiţelor avea să vină pe lume, în proaspăta familie rânduită de Dumnezeu, primul nostru copil (au urmat apoi şi ceilalţi), pe care soţul şi-a dorit să îl numim Serafim şi pe care l-am născut în 26 decembrie, exact în ziua prăznuirii Sfântului Nicodim de la Tismana. La 8 zile (când se citeşte rugăciunea de punere a numelui pruncului) este şi ziua Sfântului Serafim de Sarov (2 ianuarie).
Ce frumos şi delicat lucrează Dumnezeu! Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! Când mă gândesc acum că „din întâmplare“ colega în locul căreia eu am ajuns voluntară în tabără nu a putut să mai vină şi am mers eu, pot zice cu tărie că minunile se întâmplă… este nevoie doar ca noi să ne bucurăm de ele şi să Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că a rânduit să îl întâlnim pe Cuviosul Gherontie.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!!!
Părinte Gherontie roagă-te pentru noi!!! (E.F.)
