Oameni dragi, cu care legasem o preţioasa prietenie, mi-au atras atenţia asupra unui personaj tulburător, pe care era greu să îl înţelegi doar privindu-l în treacăt.
Aveam să simt puterea lui tainica într-o împrejurare greu de depăşit cu ştiinţa medicinei şi a farmacologiei; făcusem Zona zoster şi nu puteam suporta atingerea îmbrăcăminţii obişnuite. Ei mi-au dăruit vesta vindecătoare a Cuviosului Gherontie, pe care acesta o purtase şi o încredinţase lor, cu o destinaţie tainică: „Asta să o daţi cui trebuie!”. Dacă nu ştiai povestea, vesta era doar o împletitură din lână neagră şi grea, pentru starea mea de atunci, dăruită lui de cine ştie ce mâini harnice.
După ce îl încălzise pe el, venea astfel la mine să mă convingă că harul vindecător lucrează chiar dacă beneficiara este departe de a o merita.
(C.F.)
